Ma uit cu bunica la filmul "Iubitul meu se insoara". Ma intreaba din senin, daca, atunci cand o sa vina momentul, o sa ma marit cu rochie alba. I-am raspuns recalcitranta, nu! Dar o intreb pe buni cand si cum s-a maritat, si, cu toate ca stiu povestea, aflu lucruri noi. Crezi ca maritatul e usor? Nu, este un chin pe viata. Si s-a maritat bunica, la 20 de ani cu baiatul cu care mergea in livada si cu care se harjonea. Jocul lor preferat, de-a calutii. Bunica avea doua cozi mari impletite, pana la genunchi, cozi pe care Gheorghita le lua in maini, erau haturile, si dii calutule. Erau desculti, aproape goi si aproape indragostiti. Nunta lor a fost in aceasi zi cu a reginei Angliei, Elisabeta, 26 octombrie 1947. La nunta, socrul meu nu a platit lautarii tigani, i-a pus doar la masa.
Apoi, toata viata mea, cand ii vedeam pe strada, ma simteam datoare la ei si ii aduceam la noi la masa. E o vorba, fericiti cei saraci cu duhul. Cred ca bunicul tau era sarac cu duhul, adica, mai prost, asa. Prapaditul, sa vezi ce a facut atunci cand m-a cerut de la ai mei, si-a dat palaria jos si si-a pus-o pe grinda, sa vada daca e praf, ca sa stie ce fel de gospodina sunt. Mai ca era mama sa-l dea afara. Da eu l-am iertat, ca stiam ca cineva i-a bagat asta in cap, el nu judeca atat de mult. Si luna de miere ati avut? O intreb eu. La ciocani la cules am fost eu in luna de miere. Nu era descurcaret bunica-tu. Socrul m-a vrut ca nora, nu Gheorghita. Inchipuie-ti, am facut primul copil la trei ani dupa casatorie, dupa ce toata lumea din jur murea de nerabdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu