Stateam de vorba cu bunica mea. Nu ne-a lasat niciodata sa ii spunem mamaie. Acum puteti sa-mi spuneti ori bunica, ori momaia, si rade si ea de jocul de cuvinte inventat. Zi-ne buni, de legionari, o trag eu de limba. Iar ea, simtind importanta interviului, cu mainile pe capot, cu privirea fixa, pe un punct imaginar, isi incepe ora de istorie. Strabunicul tau, Mos Ion, a salvat de la un bombardament pe un sergent. Asta se intampla in 1919. Dupa sfarsitul primului razboi mondial, sergentul a venit in sat sa-l caute pe Mos Ion. Au facut poze in fata casei si a plecat. La scurt timp, s-a intors de la Tulcea cu tot felul de acte, care, in 1933 l-au facut pe Mos Ion primar. Cand legionarismul a devenit o noua moda, primarul atragea in legiune noi membri cu cadouri si cantece. Aveau legionarii astia la cantece, pe care le cantau peste tot! Mergeau si la sezatoare, si cantau cu femeile. Invatam cantece dinastea, chiar si la scoala, defilam pe strada, iar cantecele noastre se-naltau catre ceruri. Iar eu mergeam in fata tuturor, ca aveam functia de capetenie de pluton. Eram fruntasa ogoarelor si acum am pensie de 90 lei.
Iubitul Meu se Insoara
Ma uit cu bunica la filmul "Iubitul meu se insoara". Ma intreaba din senin, daca, atunci cand o sa vina momentul, o sa ma marit cu rochie alba. I-am raspuns recalcitranta, nu! Dar o intreb pe buni cand si cum s-a maritat, si, cu toate ca stiu povestea, aflu lucruri noi. Crezi ca maritatul e usor? Nu, este un chin pe viata. Si s-a maritat bunica, la 20 de ani cu baiatul cu care mergea in livada si cu care se harjonea. Jocul lor preferat, de-a calutii. Bunica avea doua cozi mari impletite, pana la genunchi, cozi pe care Gheorghita le lua in maini, erau haturile, si dii calutule. Erau desculti, aproape goi si aproape indragostiti. Nunta lor a fost in aceasi zi cu a reginei Angliei, Elisabeta, 26 octombrie 1947. La nunta, socrul meu nu a platit lautarii tigani, i-a pus doar la masa.
Apoi, toata viata mea, cand ii vedeam pe strada, ma simteam datoare la ei si ii aduceam la noi la masa. E o vorba, fericiti cei saraci cu duhul. Cred ca bunicul tau era sarac cu duhul, adica, mai prost, asa. Prapaditul, sa vezi ce a facut atunci cand m-a cerut de la ai mei, si-a dat palaria jos si si-a pus-o pe grinda, sa vada daca e praf, ca sa stie ce fel de gospodina sunt. Mai ca era mama sa-l dea afara. Da eu l-am iertat, ca stiam ca cineva i-a bagat asta in cap, el nu judeca atat de mult. Si luna de miere ati avut? O intreb eu. La ciocani la cules am fost eu in luna de miere. Nu era descurcaret bunica-tu. Socrul m-a vrut ca nora, nu Gheorghita. Inchipuie-ti, am facut primul copil la trei ani dupa casatorie, dupa ce toata lumea din jur murea de nerabdare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)